Vine, vine …Mărțișorul!

Și fiindcă niciodată nu e prea devreme pentru Mărțișor, eu m-am pregătit din iarnă. Tot privind zăada de afară și „înfruntând” gerul de lângă căldura sobei, am pictat câteva tablouri, mai bine zis …tablouașe, miniaturi. Deși i-am acordat iernii încrederea de a se „așeza” frumos în câteva tușe de penel, gândul meu de pictor era către minunata primăvară. Vizionare plăcută!

Reclame

Vine expoziția. Din nou.

 

tablouri-noi-1

Peisaj de iarnă – Mariana Ștefănescu

Anul acesta Crăciunul va aduce pentru… picturile mele o mică expoziție. Ea va fi dedicată celor cărora le place arta în general, pictura în special și tuturor celorlalți care consideră că-și pot descreți frunțile uitând o clipă de griji. Le-am pregătit câteva picturi de suflet. Sunt acelea de care, aproape, nu mă pot despărți. Toți sunt invitați. Expoziția nu e într-un loc cunoscut (în lumea pictorilor, vreau să zic) și poate că așa e mai bine. Cu toate acestea voi păși acolo cu aceeași emoție ca la o imensă expoziție. Vă ofer aici câteva dintre ultimele picturi.

peisaje-3

flori-6

flori-2

tablouri-noi-4

tablouri-noi-3

picturi noi

Flori și peisaje, anotimpurile și marea sau doar vreo idee ce m-a urmărit, monoton dar persistent zile în șir, toate s-au așternut pe noile mele pânze. Picturile acestea fac parte din frumoasa mea lume interioară, lume care mă ajută să o înfrunt pe cea exterioară. Toți avem probabil câte o „lume interioară”. Aceasta e …lumea mea.

 

Picturi noi

Picturi noi (1)

Picturi noi (2)

Picturi noi (3)

Picturi noi (4)

Picturi noi (5)

Picturi noi (6)

Picturi noi (7)

Picturi noi (8)

Picturi noi (9)

…și a fost vernisajul

Semnatura_MarianeiO zi de neuitat. Așa s-ar putea numi ziua în care, într-o atmosferă caldă, a avut loc vernisajul expoziției în care am expus picturile mele.

Sala expoziției? Nu era…sala Dalles. Orașul? Nu, nu era centrul vreunui mare oraș. Presa? Nu erau invitați ziariști și nici n-a făcut vreun critic vreo cronică. Nimic din toate astea nu s-au întâmplat, dar emoțiile au fost la fel ca la Sala Dalles, ca în centrul unui mare oraș, ca și când criticii ar fi fost acolo și ca și când toată presa era invitată.

DSCN1356Ruine Palat Cantacuzini (1)

Așa că, în sala modestă și cu multiple întrebuințări, situată chiar lângă ruinele Palatului postelnicului Cantacuzino în Filipeștii de Târg a avut loc evenimentul. Organizarea expoziției a beneficiat de implicarea și sprijinul consilierului local Ciprian Miftode[1] care a înțeles că unei primării nu-i trebuie neapărat bani (necesari peste tot și atotputernici azi) ca să aducă o rază de lumină într-o zi de Crăciun în sufletele oamenilor.

Manifestarea a beneficiat de participarea corului condus de D-na profesor Elena Brătescu, cor la care oamenii participă doar din dragoste pentru cântec, de sprijinul familiei și prietenilor.

În spiritul Crăciunului, participanții au făcut donații pentru familiile cu dificultăți materiale constând în îmbrăcăminte, încălțăminte și alimente.

Revenind la vernisaj, emoțiile au fost o grea încercare, dar am trecut peste ea fiindcă era o atmosferă ca…acasă.  S-au cântat colinde, oamenii au venit să privească și să asculte, să discute și au făcut asta în a doua zi de Crăciun, gândind că vor avea de câștigat sufletește. Și toți ne-am ales cu acest „câștig”.


[1] Pe parcursul manifestării întreaga familie Miftode (părinții și cei 2 copii adolescenți) ne-a cântat și încântat cu câteva colinde.

 Expoziția:

Vernisaj expozitie_26.dec.2013 (1)Vernisaj expozitie_26.dec.2013 (2)Vernisaj expozitie_26.dec.2013 (3)Vernisaj expozitie_26.dec.2013 (4)Vernisaj expozitie_26.dec.2013 (5)Vernisaj expozitie_26.dec.2013 (6)Vernisaj expozitie_26.dec.2013 (8)Vernisaj expozitie_26.dec.2013 (10)Vernisaj expozitie_26.dec.2013 (11)

Câteva dintre picturile expuse:

Vernisaj expozitie_26.dec.2013 (24)

Vernisaj expozitie_26.dec.2013 (30)Vernisaj expozitie_26.dec.2013 (32)

Mai multe despre manifestare, în curând, pe blogul unei bune prietene: „Blog Pro Educație” http://educatia.wordpress.com

macii roșii

Macii fascinează și există probabil puțini oameni care să nu se fi extaziat vreodată în fața unui câmp de maci. Sunt fragili și puternici în același timp. Petalele lor par făcute dintr-o mătase delicată gata să se rupă la prima adiere de vânt, dar asta nu-i împiedică să reziste pe vaste întinderi și să creeze impresionante „covoare” roșii fiindcă, deși există în multe culori, doar cei roșii impresionează cu adevărat.

Pictați în tablouri, imortalizați în fotografii, îmbodobind cele mai diverse obiecte sau doar dând eleganță vreunei rochii, macii roșii au o adevărată istorie de povestit…

….și în această „istorie” cu maci am făcut și eu un mic popas.

Macii rosii

Paginile blogului, (Peisaje, Flori) au fost actualizate. Vizitați-le!